Cartea Psalmilor, 2
1. Pentru ce se frământă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele [lucruri] deşarte?
2. Regii pământului se răscoală şi cei care conduc se înţeleg împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului său:
3. „Să rupem legăturile lor şi să scăpăm de jugul lor!”.
4. Cel care locuieşte în ceruri surâde, Domnul râde de ei.
5. Apoi, în mânia sa, le vorbeşte şi, în furia sa, îi înspăimântă:
6. „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sión, pe muntele meu cel sfânt!”.
7. Voi vesti hotărârea Domnului; el mi-a zis: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
8. Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire şi marginile pământului, în stăpânire!
9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul olarului!”.
10. Acum, dar, regilor, purtaţi-vă cu iscusinţă, trageţi învăţătură, judecători ai pământului!
11. Slujiţi-i Domnului cu frică, bucuraţi-vă cu teamă!
12. Luaţi aminte, ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale! Căci mânia lui se aprinde degrabă. Fericiţi toţi aceia care îşi caută refugiu în el!